Coșbuc

Coșbuc, De Tu mă vezi, să știi,

că-n ochii mei încă rămâi,

a fi un tată pentru oamenii.

Ce iți cunosc scrisoarea.

S-a înegrit mormântul,

Și cred c-a obosit pământul,

Mereu să spere la cuvântul,

Pe care l-ai rostit doar Tu!

Și au înțeles țăranii,

Ce-ar fi dacă cu anii,

De țară se vor ocupa, golanii.

Ce nu cunosc  ca Tine carte.

Ai fost deschis și-ai scris din viață,

Despre revolte și ce-i ascuns de suprafață,

Eu sper, că intr-o dimineață

Sa ma pot intoarce in trecut..