Eu și Umbra Mea

El zi de zi se-neacă în pământ,

Și zi de zi mă lasă trist s-adorm,

Ca un copil, capul pe umăr,

cânt.

Visând cum roata-nvârte uniform.

Pe geam, în nucul cel de-afară,

O umbră mă îndeamnă să nu ies,

Eu vreau, e noapte caldă, vară

Ușa o-nchid, și-aud doar

-ches!

Doar eu și întunericul, în doi

Iar luna drumul mi-l arată,

Pe mal, alături de ciuroi

Din nou stă umbra-ncătușată.

Eram tot eu, și-a mea gândire,

Mereu restrâns, mereu legat,

A ideilor mele năsădire,

Îmi dau seama, că nimănui nu-s obligat.