Rămân să sper

Eu încă sper la Sfânta mea țărână,

Eu încă o ridic în slăvi

Și înca tremură-amea mână

Când văd plămânii ei bolnăvi.

Și ca un pui ce vede-n ochii mamei pază,

Mă uit în lacul cristalin,

Îmi e-ntuneric pe timp de zi-amiază,

Îmi e amar ca vinul cu pelin.

Iar dacă mor? Și iar rămâi în chinuri,

Cui să te las iubirea mea!?

Voi sta cu tine, veșnic tot alături,

Păstrându-ți pururea cinstirea!